21 de h. lifalili au ajuns in acvariul meu cu 2 sapt. in urma, veniti in doua bidoane de plastic de la bucucresti. Nici o victima spre fericirea mea

. Cred ca m-a prins mai demult goanga asta cu lifalili, cam de prin '87 - '88 cand ma chinuiam sa tin intr-un acvariu de 120 litri (primul meu acvariu) tot felul de pesti ce gaseam pe la noi prin piata. Ma imprietenisem cu un crescator si ma tot duceam pe la el acasa, ma uimea camera aia plina cu rasteluri cu acvarii, tot felul de pesti, plante (ca avea destule, acum cauti de-nebunesti o planta prin severin). Aveam cam 12-13 ani. Mi se pareau fantastici pestii astia, mai ales dupa ce ma chinuisem sa tin in borcane tot felul de carasei sau obleti prinsi prin dunare

). Vai mama lor! Si ce oftica imi era ca nu-i puteam vedea cum se comporta sub apa, cum trec pe sub pietre sau creci, cum mananca! Aaahhh! Saracii, stateau cu botu’ pe-afara si nu prea pricepeam eu de ce nu se scufunda si nu inoata. Noroc cu tata ca s-a hotarat sa dea curs inclinatiilor lu’ fi-su si a vorbit cu nea acvaristu de mi-a luat un acvariu calumea. Bine inteles ca am ingramadit vreo 60 de pestisori acolo, doi carasi, o groaza de sifori, guppy, mulinezi, cred ca am avut si vreo 2-3 scalari (dar probabil ca au cotit-o repede ca nu prea am amintiri cu ei

), tetrazona, conconius, niste zebre si cardinali; cam astia au fost primii mei pesti din acvariu. Cel mai drag imi era sa urmaresc un betta (aveam doar unul) cum isi urmarea uscatura aia de puric de balta, il vana incetisor si apoi hat!, se repezea pe el. Ailalti infulecau ca inecatii, parerea mea, si nu aveau vreo arta in asta dar ala era interesant. Stiu ca ii taiam uneori bucatele de carne, mici, mici si le lasam sa cada in apa langa el, imediat le urmarea pana spre fundul acvariului si apoi le manca. Ei, ala era pestele meu vanator si muream de dragul lui, sa-l urmaresc si sa-l observ. Intr-o seara, trecand eu pe la nenea cu acvariile, am marcat intr-un bazin doi pesti mari.

oricum, imensi in comparatie cu guppy si siforii mei. Mai tarziu, dupa aparitia netului, am realizat eu ca erau un astronotus si un hemichromis. Ii avea intr-un acvariu relativ micut pentru ei cu peretii plini de alge verzi si afurisitul ala de hemicromis parca stralucea acolo. Iar ala verde, masiv si serios, cu corp puternic si aripioarele aproape carnoase... m-au dat pe spate! Nu avea pereche la ei spre dezamagirea mea, mi-a explicat ca aia is rapitori ca nu pot eu sa ii tin si alte alea... Hihi, ma duceam pe la el doar de drag sa vad pestii. In fine, am fost dezamagit atunci dar imaginile mi-au ramas vii si gandul tot la pestii aia.
Primele informatii despre cichlide le-am aflat mai tarziu dintr-o carte cu coperta albastra

Ma rog, am fost profund impresionat. Am recitit-o de nu stiu cate ori. Intr-un final, am refacut un acvariu si primele cichlide le-am luat tot din bucuresti. Nu stiu... de cum le-am vazut in acvariu (era o pustoaica cu pesti in piata amzei) am stiut ca sunt pestii mei. Erau niste africani dar nu prea faceam difetenta intre africane si americane. I-am luat si zdup, cu ei in acvariu la severin. 8 bucati si toti au supravietuit transportului intr-o punga de plastic. Mici, cam de doi - trei cm, n-au avut treaba. Imi amintesc ca aveam atunci in acvariu vreo 30 de neoni (era un acvariu de 50 de litri lung si inalt). Am plecat doua zile la timisoara si la intoarcere mai aveam UN neon. Misto, zic, si am scos din boxa vechiul meu acvariu de 120. Cam doi ani am avut numai aficani, aparuse netul, puteam avea acces la informatii, am avut norocul sa il cunosc si pe aT din craiova (il stiti de pe forum). Apoi am venit, tot de la bucuresti, cu o pereche de octofasciatus. O avarie la aerul conditionat intr-un weekend a casapit cam toti pestii cu exceptia perechii de octo (avea apa vreo 35 de grade). Ce a mai scapat din africani si pui i-am dus la muzeu in severin. Diferenta mare intre comportamentul africanilor si al cichlidelor americane. Constatata pe viu, direct in acvariu. Astea africane sunt in continua miscare, sunt pesti agitati, care alearga mereu dupa hrana, se mai ciocanesc, se reped asupra prazii sau mancarii fara a o studia prea mult. In prioada de imperechere femelele isi pazesc puii si sunt foarte interesanti de urmarit cum se comporta cand apare vreun pericol. Cele americane, in schimb, sunt mai domoale, formeaza o pereche care ocupa un teritoriu, si-l pastreaza si si-l apara, cresc puii impreuna, masculul e extrem de agresiv cand apara cuibul :-P un octo chiar isi permite, pe langa determinare si hotarare, are si masa necesara unui atac), atunci cand mananca (ma refer in special la hrana vie care se misca prin apa) au un comportament mai de ... pandaci. Amandoua sunt interesante dar eu ma simt mai atasat de cele americane. Mi se par mai calme, mai decise, mai atente la ce e in jur. Hemichromisii mi se par, ca si comportament, mai apropiate de cele americane nefiind la fel de agitate ca africanii de lac.
In fine, dupa multe incercari si experiente am ajuns sa am si eu 21 de hemichromis intr-un acvariu de 200 l. Tot multumita netului, site-ului si lui ice_ears care mi i-a trimis. Goanga din copilarie a ramas :-) . (probabil e vreo frustrare de aia de care vorbesc psihologii :-) Ii hranesc cu larve de tantari, fish fix

, cubulete de tubi si gammarus. Sincer, alta mancare nu gasesc in oras si n-am mai avut drumuri prin bucuresti sau timisoara cam de multicel. Oricum, in doua saptamani de cand sunt la mine au inceput deja sa se inroseasca, acum bat intre 4 si 5 cm iar la doi mai maricei dintre ei am observat, dupa o schimbare de apa, o simulare de dans nuptial. Mmm, ma rog, poate doar le venise de-o joaca. De mancat, mananca de parca is apucati! Si larvele si gammarus-ul. Le schimb odata pe saptamana cam 50% din apa si filtrul prinde cam doua spalari pe saptamana. Se dezvolta frumusel.
Acum as vrea sa va cer parerea legat de acesti hemichromis. Ma intereseaza pentru ca speciile mi se par foarte asemanatoare si greu de facut distinctia intre ele. Lifalili sau bimaculatus. Am cautat pe net si, teoretic, lifalili au la maturitate doar doua pete pe corp. Cea de pe opercule si cea de pe mijlocul corpului. Sunt un pic mai mici (13 cm) comparativ cu bimaculatus (15 cm). Eu am senzatia si ca lifalili au rosul un pic mai intens decat bimaculatus (poate doar par asa pentru simplu motiv ca nu au nuanta aceea de oliv pe spate). Cat sunt mici, toti au cele trei puncte negre pe corp. Abia la maturitate le dispar. Am citit ca de multe ori lifalili sunt confundati cu h. cristatus ceea ce mi se pare cam aiurea pentru ca din cate am vazut in poze cristatus au in jurul petelor de pe corp o pata mare mult mai intensa. Ca parere personala, e putin probabil sa spun ca am in acvariu lifalili sau bimaculatus si asta cel mai probabil din cauza imperecherilor la voia intamplarii. Am observat doi pui carora le lipseste pata din mijlocul corpului, altuia ii lipseste doar pata de pe partea dreapta, unul are doua aripioare langa operculul drept situate deasupra punctului negru (!) aproape de capatul operculului si are si un aspect putin turtit spre dreapta, un altul are o forma mai ciudata a corpului la imbinarea cu coada. Probabil degenerarea isi spune cuvantul. As prefera sa am inca o sursa sau doua din care sa pot lua pesti pentru a le reimprospata sangele. Restul sunt frumosi, au inceput sa devina rosii, sunt extrem de vivaci si agili, si au o pofta de mancare de speriat.
Cam atat deocamdata. Ramane sa vad cum se vor dezvolta in continuare si sa incerc sapun niste poze cand oi prinde unele calumea 