Am aflat zilele trecute de la niste oameni care ne amenajeaza birourile despre o metoda de lipire a geamurilor.
Respectiv prin polimerizare in camp UV. Tehnica este simpla: se dau marginile ce se doresc a fi lipite cu gelul respectiv, se fixeaza in pozitia dorita, apoi este expus unui camp UV si polimerizeaza - lipirea este rapida, nu mai este necesar sa astepti 3 saptamani ca sa se usuce siliconul, imbinarea insa este rigida.

Costurile sunt mai mari decat la lipirea cu silicon.

Acum intrebarile:
1. a construit cineva pana acum un acvariu folosind aceasta tehnica?
2. cat de importanta este elasticitatea siliconului in ecuatia totala a acvariului? credeti ca lipsa elasticitatii imbinarilor vor duce la un final dezastruos? (aici am o vaga banuiala asupra raspunsului, insa sunt curios sa aflu parerea cuiva mai avizat decat mine)

Stima!

nu te complica, lipirea cu silicon special pentru acvaristica cu o elasticitate foarte mare este ce a mai sigura.

marog, da, cunosc avantajele siliconului, insa sunt curios daca a incercat cineva metoda asta vreodata.

Interesant. Nu cred ca rigiditatea ar fi o problema daca sticla este masurata si taiata bine. Si oricum sticla are elasticitatea ei.

Eu cunosc o echipa ce face vitrine pt diverse aplicatii in acest fel, insa mi-au spus ca polimerul dupa expunere este rigid, fiind de fapt un compozit ceramic asemanator celui folosit in stomatologie iar la presiunea constanta creata de apa din acvariu, in timp duce la supratensionarea sticlei care va ceda pe microfisurile din fabricatie. In plus ei spun ca nu este 100% etansa lipitura ca cea cu silicon, ei folosind metoda pentru vitrine/recipiente cu gheta si alte cele, nu pentru acvarii, cand au construit recipiente tip acvariu au aplicat puncte din acest compozit pentru o fixare preliminara si apoi au finalizat lipturile tot cu silicon pentru etanseitate completa. Deci siliconul ramane "sfant" pentru acvarii!

Aceasta procedura (glass bonding) asigura un finisaj perfect al mobilierului sau obiectelor realizate din sticla: este complet transparenta si nu lasa urme in jurul suprafetei lipite. Lipirea se realizeaza cu UV Adhesive, care in camp UV se polimerizeaza si devine foarte rezistenta (este o lipitura plastica, nu elastica, asa cum se intampla in cazul siliconului). Aceasta solutie este ideala pentru lipirea a doua suprafete de sticla sau a unei suprafete de sticla cu una de metal (inox, aluminiu, alama). Pe langa avantajele estetice, procedura garanteaza si o rezistenta in timp mai mare, de minim 10 ani, a obiectelor lipite astfel.

Problema se pune ce rezistenta are la fortele care apar in lipituri la umplerea unui acvariu cu apa? Pt. ca daca e gol, acvariul sta lipit cu orice fel de silicon sau adeziv (logic ). Problema apare cand e plin cu apa si se exercita niste forte considerabile asupra lipiturii.

bun. multumesc pentru implicare si detalii.
intre timp am mai aprofundat si eu cercetarea, inclusiv pe net , si am mai aflat urmatoarele:
- lipitura poate prezenta defecte, in sensul ca nu este etansa, iar substanta respectiva poate aluneca inainte de a polimeriza
- o problema ar fi rezonanta, respectiv undele provocate de miscarea pestilor amplifica stresul pe care trebuie sa il suporte lipitura si poate ceda - se pare ca siliconul amortizeaza cu foarte mare succes propagarea undelor in fluid...

- per ansamblu se pare ca este o metoda foilosita in speta la amenajari interioare, mobilier, cosntructii care necesita sticla multistrat, vitrine, expozoare, etc.

Dar un nano pana in 10-12 litri tine foarte bine, plus efectul vizual oferit de o lipitura "invizibila", fara cordonul inestetic de silicon. As fi curios daca tine si un 30-35 litri dar nu inalt, vreo 25 cm maxim.

Eu am vrut sa construiesc un Nano Cube de 15l din sticla clara cu muchii slefuite si lipituri in camp UV . Am discutat cu o firma specializata in mobilier din sticla si mi-au spus ca au incercat asa ceva si nu au reusit, lipitura cedeaza in cateva zile. Nu am reusit sa obtin mai multe detalii, dar recomandarea lor a fost clara: silicon!

Lipitura trebuie sa fie elastica, sa preia tensiunile care apar inevitabil. La acvariile mari folosesc distantiere astfel incit siliconu' sa aiba o grosime de cel putin 0,5 mm.

kristian wrote:au incercat asa ceva si nu au reusit, lipitura cedeaza in cateva zile

E posibil ca apa sa dezlipeasca respectivu' adeziv .

Daca tot aveti unde sa va jucati cu treburi din astea de ce nu incercati sa lipiti un acvariu mai micut cu solutie din aceea care e folosita la laminarea sticlei duplex? Aia stiu cel putin ca are ceva elasticitate si chiar tine pe sticla. Are transparenta mult mai mare si poate fi aranjat mult mai frumos decat siliconul la imbinari.

Legat de grosimea siliconului la imbinarile unui acvariu mare am vazut si grosimi de pana la 4 mm. Nu este greseala de tipar, 4 ( patru ) milimetri.

scificuss wrote:Dar un nano pana in 10-12 litri tine foarte bine, plus efectul vizual oferit de o lipitura "invizibila", fara cordonul inestetic de silicon. As fi curios daca tine si un 30-35 litri dar nu inalt, vreo 25 cm maxim.

Pentru dimensiuni asa mici poti sa-ti iei un acvariu turnat, fara lipituri si stresuri. Te scuteste de munca si e garantat pe viata (daca nu-l spargi )

O vorba auzita de prin "batranii" acvaristicii. "Siliconul este mai important ca sticla."

Pe langa lipitura etansa pe care o asigura siliconul, a 2-a mare functie indeplinita de el la un acvariu este elasticitatea. In momentul umplerii cu apa, practic acvariul isi mareste volumul , foile de geam fiind "impinse" sub greutatea apei (ce-i drept la nivel micrometric). Aici intervine siliconul care permite acest lucru. In cazul metodei cu UV, lipitura folosita, pe langa faptul ca are toate sansele sa nu fie etansa, in urma umplerilor si golirilor repetate cu apa, poate scoate la iveala o imperfectiune microscopica, ducand la un efect cat se poate de macroscopic si anume desprinderea foii de sticla din lipitura. La un nano in schimb e alta poveste, dar nu s-ar justifica costurile.